Doctorand care își desfășoară cercetarea la IRCAM, kinetoterapeut și designer de formație, Marc Papillon își dedică astăzi activitatea explorării mecanismelor gestului muzical, ale controlului și ale învățării acestuia.
De treizeci de ani, explorează împreună cu muzicienii interacțiunile dintre percepție, mișcare, emoții, cogniție și expresie artistică. Abordarea sa a evoluat de la o relație între terapeut și pacient către un demers de cercetare împărtășită, în care muzicianul devine actorul propriilor experimente.
În fața distoniei focale, nu mai este vorba doar de a corecta o disfuncție sau de a regăsi un gest anterior, ci de a explora alte organizări motorii, de a experimenta variabilitatea și de a dezvolta noi posibilități de interpretare.
Acest demers se extinde la formarea muzicienilor, la învățarea instrumentală și vocală, precum și la prevenirea dificultăților legate de practica muzicală.
Obiectivul său este ca muzicianul să devină un explorator al propriului gest, capabil să observe, să își pună întrebări, să experimenteze și să își transforme felul de a cânta.
Distonia focală apare mai ales la muzicienii experimentați. După ani de performanță, acești muzicieni prezintă tulburări motorii nedureroase, care duc la contracția involuntară a unor grupe musculare anume.
Aceste tulburări apar la instrument, în anumite pasaje, și adesea nu deranjează decât puțin în celelalte activități ale vieții de zi cu zi. În cazul distoniilor focale importante, aceleași simptome pot fi descrise însă și în activități paralele practicii instrumentale, precum scrisul, folosirea mouse-ului sau a tastaturii calculatorului și alte activități manuale fine și repetitive.
Distonia focală este astăzi mai bine cunoscută, atât la nivelul mâinilor, cât și la nivelul ambușurii instrumentiștilor de suflat.
Originile tulburărilor distoniei focale a muzicianului sunt diverse: schimbarea instrumentului, a tehnicii, schimbarea ritmului de lucru, stres, trac, un context și un mediu dificil…
Diagnosticul acestor tulburări motorii involuntare și nedureroase, care perturbă interpretarea instrumentală, nu este întotdeauna ușor… Tulburările invocate sunt diverse, iar distonia focală se manifestă diferit în funcție de instrumente și de muzicieni. Aceștia din urmă pot avea tendința de a-și masca dificultățile tehnice, iar simptomatologia poate rămâne discretă. În plus, chestiunile de vocabular pot îngreuna comunicarea dintre artiști și medici.
Aceste tulburări motorii, diagnosticate greșit în primii ani, sunt profund destabilizatoare pentru muzician. Totul se prăbușește încetul cu încetul în jurul lui: pierderea calității tehnice, a nivelului, a legitimității. Relațiile cu colegii devin delicate, iar câtă vreme distonia nu este clară în mintea muzicianului, ea este cu atât mai puțin clară pentru cei din jurul său.
Îi este atunci „ușor” anturajului să interpreteze aceste tulburări drept eventuale tulburări psihologice.
Din această cauză, muzicianul începe să își pună mult prea multe întrebări care nu își au neapărat rostul, iar o anumită confuzie se instalează. Marile sale dificultăți de a cânta, fără nicio explicație rațională din partea anturajului muzical, îl instalează într-un comportament pe care este apoi necesar să îl transforme.
Tulburările psihologice și comportamentale consecutive acestei disfuncții vor trebui luate în considerare pe tot parcursul drumului de explorare și de învățare.
Muzicianul este liniștit atunci când aude un discurs clar și precis despre ceea ce trăiește.
În cazul unei distonii focale, muzicianul întâmpină mari dificultăți de a cânta, fără ca anturajul său muzical să poată formula vreo explicație rațională.
Muzicianul încearcă să contracareze gestul nociv și să lupte împotriva distoniei sale „cu forța”.
El întreține astfel o schemă greșită și accentuează simptomele distoniei care se instalează.
Distonia focală nu este dureroasă.
Această tulburare se manifestă printr-o mișcare involuntară a unuia sau a mai multor degete, într-un anumit pasaj muzical, dar, în afara interpretării muzicale, mâna în cauză funcționează de obicei normal.
Cel mai frecvent, degetele ulnare sunt cele mai afectate.
Muzicianul poate resimți rigiditate în degete, oboseală, jenă în mână, care duc la note false sau împiedică fluiditatea mișcărilor sale.
Raportul agonist/antagonist al mușchilor flexori este perturbat. În ceea ce privește musculatura facială, este vorba de raportul dintre orbicularul buzelor și mușchii dilatatori.
Echilibrul funcțional al limbii este primordial. Este necesară o muncă importantă între poziționarea limbii și dinamica ei în timpul interpretării.
La nivelul mâinii, centura scapulară este de asemenea o cheie fundamentală pentru a susține cât mai bine mâna în spațiu, evitând orice compensare.
Să distingem mușchii protagoniști, care asigură mișcările la periferia membrului, de mușchii fixatori, care mențin poziția membrului, asigurând eficacitatea gestului fără a împiedica acțiunea protagoniștilor. Fiziologic, aceste două grupe musculare lucrează în mod sinergic. Această coordonare lipsește în distonia focală, în care se constată o tulburare posturală fundamentală.
Deși cauza neurobiologică exactă a distoniilor focale nu a fost încă elucidată, se pare că asocierea unei practici instrumentale intense cu tulburări senzorio-motorii, posturale, comportamentale, psihice și uneori cu o predispoziție genetică sau cu factori anatomici nefavorabili poate sta la originea acestei afecțiuni singulare.
Să vă pregătiți eficient. Să vă prezentați la 100 % din capacitățile dumneavoastră. Să vă prezentați pe deplin și să fiți gata să deranjați, să nu plăceți, să fiți ignorat(ă) sau disprețuit(ă)… de fapt, nimic din toate acestea!
Să dezvoltați concentrarea, să cântați cu siguranță în orice împrejurare, cu obiective clare. O abordare fină și ergonomică dezvoltă calitățile căutate: viteză, rezistență și plăcerea de a cânta.
Nicio falsă disperare: muzicianul este capabil să cânte din nou cu plăcere.
Nicio falsă speranță: muzicianul nu va mai cânta ca înainte și, fără îndoială, acest lucru este în interesul său.
Una dintre cele mai importante competențe, adesea subestimată, în viața unui artist este capacitatea de a cânta îndelung fără a suferi accidentări și fără a resimți dureri, menținând în același timp calitatea expresiei artistice. Această competență are o importanță deosebită în cariera unui artist, deoarece depășește cu mult simpla stăpânire tehnică a corpului.
În primul rând, a cânta fără durere este esențial pentru a păstra sănătatea fizică pe termen lung. Artiștii petrec multe ore în fiecare zi repetând și cântând pe scenă, ceea ce poate exercita o presiune semnificativă asupra corpului lor, în special asupra mâinilor, brațelor, spatelui și umerilor, cefei, buzelor și membrelor inferioare… Stăpânirea corpului în ansamblul său, precum și în specializările sale – musculatura facială, mâinile și uneori picioarele –, este mult mai importantă decât ceea ce se numește tehnică instrumentală sau vocală, prea adesea concentrată la capătul lanțului (doar mâinile și/sau buzele). Un artist care poate cânta fără durere este mai bine pregătit pentru a-și menține o carieră durabilă și pentru a-și dezvolta în continuare arta.
În plus, a cânta fără durere permite păstrarea calității expresiei artistice. Durerea și disconfortul pot abate atenția artistului de la interpretarea însăși, reducându-i astfel capacitatea de a se conecta emoțional și de a transmite aceste emoții publicului. Un artist care poate cânta în deplină lejeritate fizică are mai multă libertate pentru a explora nuanțele muzicii, pentru a-și exprima emoțiile și pentru a crea o experiență profundă și autentică.
Pe scurt, a cânta mult timp fără durere, menținând în același timp calitatea expresiei artistice, este o provocare exigentă, dar este o competență fundamentală pentru orice artist preocupat de cariera și de arta sa. Aceasta presupune un angajament constant față de sănătatea fizică, de tehnica corporală și de dezvoltarea artistică, însă recompensele merită efortul, căci îi permit artistului să își împărtășească în continuare pasiunea cu lumea întreagă.
Descrieți ce se întâmplă atunci când cântați. Marc citește fiecare mesaj și vă răspunde personal, pentru a vedea împreună pasul următor: o ședință individuală sau formarea cea mai potrivită.
O dată pe trimestru, primiți o actualizare despre evenimente și noile ediții.
Vă puteți dezabona oricând. Date personale